Pe 6 ianuarie, creștinii din România sărbătoresc Boboteaza, una dintre cele mai importante sărbători cu cruce roșie din calendarul ortodox. Praznicul, cunoscut și sub denumirile de „Arătarea Domnului” sau „Epifania”, amintește de botezul lui Iisus Hristos în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul.
Această zi sfântă are o semnificație profundă pentru credincioși, fiind considerată un moment de purificare și reînnoire spirituală. Boboteaza marchează simbolic începutul drumului lui Hristos ca Mântuitor, fiind totodată și o sărbătoare a apei, element primordial al creației și simbol al vieții.
Tradiții și semnificații spirituale
Sărbătoarea de Bobotează este însoțită de sfințirea apei, cunoscută sub numele de Agheasmă Mare, ritual ce are loc în biserici și în spații deschise. Apa sfințită este considerată tămăduitoare, iar credincioșii o păstrează în case pentru a se proteja de rele.
În cadrul slujbei de Bobotează, o cruce este scufundată în apă, amintind de botezul lui Iisus. Conform relatărilor biblice, în momentul botezului, cerurile s-au deschis, iar Duhul Sfânt s-a coborât în chip de porumbel peste Hristos, în timp ce un glas divin a spus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit.”
Obiceiuri și interdicții
De Bobotează, credincioșii respectă cu strictețe anumite tradiții și evită activitățile considerate nepotrivite pentru această zi sfântă. Printre acestea, se numără:
- Spălatul rufelor: fiind o zi dedicată apei sfinte, spălatul este văzut ca un gest de necuviință.
- Certurile și conflictele: se crede că aceste acțiuni atrag ghinionul pe tot parcursul anului.
- Gătitul sau munca fizică: este o zi de odihnă și rugăciune, în care activitățile casnice trebuie reduse la minimum.
Sfârșitul sărbătorilor de iarnă
Boboteaza și praznicul Sfântului Ioan, celebrat pe 7 ianuarie, încheie oficial ciclul sărbătorilor de iarnă. Este momentul în care credincioșii își înnoiesc legătura cu divinitatea, reflectând asupra semnificației botezului lui Hristos și a propriului drum spiritual.
Această sărbătoare cu rădăcini adânci în tradiția creștină rămâne un prilej de reculegere și de comuniune, un moment în care credincioșii își reafirmă credința și valorile.