Călin Georgescu, sărbătorit ca un lider suprem. AUR readuce în actualitate cultul personalității în stil comunist
Într-un moment tensionat al scenei politice românești, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a ales să organizeze un miting de amploare dedicat zilei de naștere a lui Călin Georgescu, figură proeminentă a curentului suveranist și naționalist. Evenimentul are loc astăzi, 26 martie, în București, sub forma unui protest față de presupusa „lovitură de stat” care i-ar fi blocat candidatura la alegerile prezidențiale.
Dincolo de mesajul oficial, acțiunea AUR reînvie o practică pe care România a crezut că a lăsat-o în urmă după 1989: omagierea unui lider politic în stilul festivismului comunist practicat în perioada Ceaușescu. Organizatorii nu se feresc să îl numească pe Georgescu „mentorul” lor, transformându-i aniversarea într-un moment de glorificare publică.
Cine este Călin Georgescu și de ce devine un simbol pentru suveraniști?
Călin Georgescu, un nume mai puțin cunoscut în spațiul public în urmă cu doar câțiva ani, a devenit între timp port-drapelul celor care promovează suveranismul și ideea unei Românii rupte de structurile europene și occidentale. Mesajele sale, adesea ambigue, au reușit să atragă o masă considerabilă de susținători, mai ales pe fondul nemulțumirilor sociale și economice.
În noiembrie 2024, Georgescu a dat lovitura la alegerile prezidențiale, reușind să câștige primul tur în mod surprinzător, susținut de algoritmi ai rețelelor sociale, sprijin financiar din surse opace și, după unele voci, chiar de rețele externe de influență. A fost momentul în care o parte din electoratul frustrat de situația politică și economică a țării a văzut în el un „Mesia” care promite să salveze România.
Protest sau omagiu mascat? AUR joacă la două capete
George Simion și AUR au anunțat evenimentul ca fiind un protest împotriva autorităților, în special a Autorității Electorale Permanente (AEP), acuzată că l-ar fi împiedicat pe Georgescu să candideze din nou la scrutinul prezidențial din mai 2025.
Însă, privind dincolo de declarații, mitingul pare mai degrabă un prilej de a consolida cultul personalității în jurul „mentorului”, reluând o rețetă tristă din perioada Ceaușescu. Organizarea manifestării în ziua de naștere a lui Georgescu, apelul la „unitatea națiunii” în jurul liderului și promisiunea unei demonstrații de forță amintește de acele vremuri în care poporul era adunat cu forța să aplaude conducătorul iubit.
Refuzul lui Georgescu – strategie sau ezitare?
Interesant este faptul că Georgescu a refuzat să participe la propria sărbătoare publică, invocând nevoia de intimitate. Decizia ridică mai multe semne de întrebare: este o dovadă de reținere sinceră sau doar o strategie de imagine prin care să lase impresia unui lider modest, aproape mistic, care nu își dorește gloria?
Refuzul participării nu anulează însă desfășurarea evenimentului, ba dimpotrivă, îi alimentează aura de „ales al poporului”, pe care „norodul” îl sărbătorește chiar și fără prezența sa. O mișcare inteligentă de PR sau doar o ezitare față de proporțiile pe care le-a luat mitul creat în jurul său?
Ce spune această mișcare despre politica românească?
AUR a înțeles perfect lecția populismului: în vremuri de criză, oamenii caută figuri salvatoare. Georgescu, prin discursul său naționalist și suveranist, prin promisiunile de a readuce România „pe primul loc”, s-a pliat perfect pe acest val de nemulțumire.
Protestul de azi, mascat în omagiu, demonstrează cum politica românească este tot mai predispusă la excese, la revenirea la practicile trecutului. Dintr-un spațiu democratic, România riscă să alunece iar în capcana liderilor providențiali, în jurul cărora se construiesc adevărate religii politice.
Istoria se repetă periculos
Ceea ce vedem astăzi în Piața Victoriei nu este doar un protest sau o demonstrație de forță politică, ci un semnal de alarmă. Reîntoarcerea la cultul personalității, la glorificarea publică a unui „lider” care promite salvarea națională este o rețetă care în trecut ne-a costat scump.
România nu își mai permite să alunece pe această pantă. Lecția Ceaușescu ar trebui să rămână în cărțile de istorie, nu să revină în stradă sub forme reinventate. Georgescu poate că a înțeles asta și tocmai de aceea s-a retras din fața mulțimii. Dar AUR merge mai departe, semn că miza nu este doar o candidatură, ci construirea unui simbol în jurul căruia să se strângă frustrările și speranțele unei părți din societate.
Rămâne de văzut dacă românii vor alege să urmeze din nou un „faraon” sau vor înțelege că salvarea nu vine niciodată de la un singur om.