Un nou conflict de amploare s-a aprins pe scena publică după ce 75 de organizații neguvernamentale, în frunte cu Greenpeace și Bankwatch, i-au cerut premierului Marcel Ciolacu demiterea de urgență a ministrului Energiei, Sebastian Burduja. Motivul? Declarațiile ministrului prin care a îndemnat companiile de stat să acționeze în judecată ONG-urile care blochează proiecte strategice, precum hidrocentralele din Defileul Jiului sau alte investiții esențiale pentru securitatea energetică a României.
ONG-urile se victimizează, invocând tratatele internaționale la care România este parte, precum Convenția de la Aarhus și Directiva UE privind protecția împotriva proceselor abuzive (Anti-SLAPP). Cu alte cuvinte, organizațiile care ani la rând au blocat prin acțiuni în instanță proiecte energetice, acum acuză represalii și se ascund în spatele unor directive europene pe care le interpretează convenabil.
Realitatea este însă alta. Aceste ONG-uri nu doar că blochează dezvoltarea energetică a țării, dar contribuie activ la împingerea României în criza energetică, închizând mineritul și hidrocentralele, iar apoi cerând bani din Fondul de Tranziție Justă pentru a-și finanța proiectele. Practic, sabotează industrii vitale pentru români și apoi vor să fie plătiți pentru acest lucru.
Alin Munteanu, președintele Cartel Alfa Gorj, reacționează ferm și anunță susținerea totală față de ministrul Burduja:
“Este normal ca și aceste ONG-uri să plătească pagubele pe care minerii și companiile le suportă din cauza blocajelor create de ei. Dacă au acționat corect și legal, nu au de ce să se teamă de procese. Noi, sindicatele, ar trebui să dăm în judecată aceste ONG-uri care se opun la orice măsură bună pentru Complexul Energetic Oltenia. Cerem statului român să verifice urgent sursele lor de finanțare, pentru că este inadmisibil să ne lase fără locuri de muncă și apoi să se declare victime.”
Acest conflict scoate la lumină o problemă reală și gravă: dublul standard practicat de anumite organizații care, sub pretextul protecției mediului, blochează dezvoltarea economică a țării. În timp ce românii plătesc facturi tot mai mari și riscă să rămână fără locuri de muncă, aceste ONG-uri se ascund în spatele principiilor democratice pentru a-și justifica acțiunile distructive.
Concluzie: dacă aceste ONG-uri își desfășoară activitatea legal și transparent, atunci nu au de ce să se teamă de acțiuni în instanță. De ce această frică de a fi trase la răspundere pentru prejudiciile provocate? Securitatea energetică a țării nu poate fi sacrificată pentru interese obscure. Este momentul ca statul român să intervină ferm, să analizeze sursele de finanțare ale acestor ONG-uri și să protejeze locurile de muncă ale românilor și viitorul energetic al țării.