Termocentrala Rovinari joacă un rol esențial în echilibrul energetic al României, iar funcționarea la capacitate maximă demonstrează încă o dată importanța energiei pe bază de cărbune, mai ales în perioadele de consum ridicat. Deși tranziția către surse regenerabile este o prioritate la nivel european, realitatea arată că România încă depinde semnificativ de producția din cărbune, în special în lunile de iarnă.
În acest context, problema deficitului de personal devine tot mai presantă. Complexul Energetic Oltenia se confruntă cu un număr insuficient de angajați, ceea ce pune presiune suplimentară pe actualii muncitori. Lipsa de investiții în modernizare și dificultatea de a atrage forță de muncă tânără ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea acestui model energetic pe termen lung.
Comparativ, în alte țări europene, precum Germania sau Polonia, sectorul energetic bazat pe cărbune beneficiază de planuri clare de tranziție și de investiții semnificative în tehnologii mai puțin poluante. În România, astfel de inițiative sunt încă limitate, iar fiecare perioadă de vârf energetic demonstrează că eliminarea completă a cărbunelui nu este fezabilă pe termen scurt.
În concluzie, deși funcționarea la capacitate maximă a Termocentralei Rovinari este o veste bună pentru stabilitatea energetică a țării, aceasta evidențiază și problemele sistemului: dependența de combustibili fosili și lipsa unei strategii coerente pentru viitorul energetic al României.